Nopţile au rămas la fel de flămânde,
dar gândurile le-am cernut...
pe cele cărunte le-am plămădit,
frământat, modelat şi copt
în spuza din vise înrămate.
Drept sare, am adăugat o lacrimă,
rătăcită în pliul unui rid,
iar ca aromă totuşi, am presărat
strălucirea unui zâmbet.
Luna geloasă pândea din fereastră
şi s-a-ngălbenit toată la faţă când a zărit
rotunjimea modelărilor mele.
Acum, sunt doar un şirag de covrigi
uscaţi pe sfoara unui anotimp,
spânzurată în cuiul ruginit al tăcerilor...
dar prea mulţi pentru coada unui câine.
3 August 2017 - MIT

Comentarii