Stau pe bancă în lumină.
Raza soarelui, blajină,
Mă alină!
Trece-o dulce vecinică,
Subțirică, frumușică,
Că ți-e frică
Să nu-ți prindă-a ta simțire
Să-ți întoarcă o privire
Cu uimire!
Închid ochii să se ducă
Ușor mâna-i mă apucă
De perucă!
- Ori ești bolnăvior tataie?
Nu sta-n soare că te-înmoaie!
Vine ploaie!
Să te-ajut să intri-n casă?
- Mulțam dragă! Mai stau... Lasă!
Ești frumoasă!
Stau în soare și zâmbesc.
- Chiar încep să mă prostesc?
Și-mi șoptesc:
- Viața toată ai iubit!
Nu vezi? Ești hodorogit!
Te-ai scrântit?
Drăgăstos, o băbătie,
Mi-oferă dintr-o hârtie:
- Vreți tămâie?
Imagine preluată de pe net
-->
Comentarii
Ha,ha! Nu m-am gândit! Așa e, e perfect posibil!
Mulțumesc pentru imagine și idee domnule Muntean!
... şi viceversa...