Nu am trăit în lume fără rost
cum despre unii se mai spune,
într-un cuvânt în miezul lui am fost,
în cântec topindu-mă pe strune.
N-am fost nici mare nici pământ de rod
cărare doar de trecere spre-apus,
judecător n-am fost doar un aprod
ce cheamă la lumină un supus.
Dacă am fost aşa precum un gând
sămânţa ce nu se pierde-n moarte,
nu m-am născut pe drumuri alergând
să nu-mi duc aproapele departe.
Ţara-i mormânt şi leagăn la urmaşi,
ca un ocol al casei din bătrâni
şi nu e loc în ea pentru vrăjmaşi
ca să respire aer de stăpâni.
-->
Comentarii