eu sunt cea care răsfoiește fantele de lumină ale tunelului
prin care mergi obosit
din când în când arunci o privire pieziș
poate lanțul de întuneric îmi va încinge mijlocul
țin silabele în sân pana ies din cocon spre soare
m-ai fuma cu nesaț ca pe o ultima țigară unui condamnat
m-ai îngropa sub ureche și mi-ai șterge numele cu vin roșu
când ți-e sângele în clocot
numai eu știu alchimia trupului tău
iți curg pe buze ca o lacrimă fara căpătâi
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc, Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care nu mai este dorit,Mă bucur când totul în jur este iar albit. Mă gândesc mereu la marea ninsoare, Zăpada din Cer colorează întreaga zare,La…
Citeste mai mult…Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos într-o carte , Dar le arunc repede pe cele supărate. Mă ajută adesea să gândesc în tăcere ,Pe foile albe pot să fac o altă alegere, Scriu totul cu…
Citeste mai mult…A nins iar foarte tare acum spre seară, Și vremea este câteodată mai sonoră, Fulgii de zăpadă toți bine s-au adunat,Dar iarna mereu în curte a mai cântat. În casă este cald dar afară frig acum,Iar vântul este și pe al iernii rece drum Fulgul de…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii