Vino iar să mă cauți
Astăzi cern în tăcere vreo trei zile de post
Fiindcă eu în iubire nu mai sunt ce am fost
Iar tu-mi scuturi în față floare dulce de tei
Că din ploi de speranță ai uitat să mă iei.
Azi salt gândul cu-o mână pe acest caldarâm
Tu tăcut ca o lună scuturi flori de salcâm
Dar se-aștern risipite trei petale de dor
Și iar beau adormite ape vii de izvor.
Nebunia e mare și-nflorește latent
Lasă urme în zare în colacii de Kent,
Amintiri cresc duiumul prinse-n zale de dor
Unde noaptea parfumul te purta visător.
Rătăciri se aștern peste umărul meu
Când privesc în etern colo la Dumnezeu,
Mă întorc în trecut și prin clipa de mână
Iar în cerul căzut las speranța arvună.
Îmi trec mâna prin păr și privesc înspre stele,
În tăcere le număr și mă pierd printre ele,
Vino iar să îmi cânți fiindcă știi unde sunt
Mai apoi să-mi descânți risipind flori de vânt.
sursa foto-necunoscută-media online
-->
Comentarii
Mulțumesc !
Nebunia e mare și-nflorește latent
Lasă urme în zare în colacii de Kent,
Amintiri cresc duiumul prinse-n zale de dor
Unde noaptea parfumul te purta visător.
Superb..