Seara se rupe din mine prezentul
îl înghite trecutul şi-l oferă ca dar,
târziul este şi el căzut la pământ
şi nimeni nu-l ridică să-l îngroape.
Viitorul aşteaptă să-l umplu cu lumină
memoria nu înşală cât cauţi norocul,
rămâne intactă nerăbdarea
ce mă străbate şi iese-n afară.
Zilele primăverii au umerii goi
soarele îşi odihneşte pe ei razele,
noptile mai proaspete ca apele
poartă în mâini flori de liliac.
Alunec asemenea drumurilor sub roţi
duc lucrurile cât mai departe,
cu trupuri plutitoare, în rai parfumate
femeile mă vor însoţi prin gânduri,
mă vor curta cu semne din pleoape
şi voi locui cu chirie-n fiecare.
-->
Comentarii