Stau la pândă umbrele lor
ale tuturor viilor și morților
se perindă prin mintea unor
căzuți de jos în sus să culeagă
idealuri prinse printre vise
cu ochii deschiși că alea
din somn sunt jucării
pentru copiii mari pierduți
în realitatea care mușcă
din zilele și nopțile celor
care n-au ochi să vadă umbrele
de chipuri nu mai spun.
Și-ntr-un târziu cei vii
plâng după morți și morții
râd din umbră de viii
care ba râd ba plâng pe furiș
de viață și de necazuri
iar moartea e doar o arătare
invizibilă care le fură de sub
nas oamenii dragi sau dușmanii
care mor de ciudă a doua oară
c-ar mai fi avut din umbră de făcut
multe multora dacă n-ar fi murit.
Mihaela Moșneanu
-->
Comentarii
Lecturat cu drag!
Felicitări!