Document de arhivă
Cultura „ascultată” la Biroul CC
(anii ’70, sec. XX)
Alexandru Moraru
Anii ’70 ai secolului trecut s-au înscris în istoria RSSM drept ani de evidentă ascensiune în cultură. Procesul de numire în funcţie de răspundere a băştinaşilor care începuse pe la sfârşitul anilor ’60; promoţiile de studenţi ale instituţiilor superioare de învăţământ, care pe parcursul anilor de studii au adus în republică mii de volume de carte în limba română din oraşele Moscova, Kiev, Cernăuţi, Odessa şi alte oraşe ale URSS (această literatură, printre care se numărau cărţile lui Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Vasile Alexandri, Constantin şi Dinu Jurescu, Nicolae Bălcesu, Adrian Păunescu, Gheorghe Coşbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu şi alţii, discuri cu formaţiile „Mondial”, „Savoy”, „Sincron”, „Coral”, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Constantin Drăghici, Irina Loghin, au luminat minţile tineretului studios, trezind sentimente patriotice şi de mândrie naţională.
Acelaşi lucru se întâmpla şi în ştiinţă. Cu toate că în perioada anilor 1970-1980 de sub peniţa istoricii sovietici moldoveni au apărut câteva tone de maculatură istorică care pretindeau a se numi monografii sau cărţi ştiinţifice, trimiterile la literatura folosită care le făceau aceştia în „operele” lor, N. Mohov, A. Lazarev, M. Sâtnic, I. Brâseachin ş.a., era o dovadă că despre Moldova şi Basarabia română au fost scrise lucrări mult mai multe decât se menţiona în istoriografia istorică sovietică moldovenească.
Cu toate acestea, pe ici colea apărea articole şi alte lucrări, în conţinutul cărora se strecurau alte opinii ce radical se deosebeau de linia generală a partidului comunist. În rândul acestora se înscrie articolul „Pe calea socialismului” publicat în organul de presă al CC al PCM „Sovetscaia Moldavia” din 23 august 1970. Autorul acestui articol era savantul Alexandru Constantin Moşanu. Da, da, anume acela, care a fost primul Preşedinte al Parlamentului RM; anume acela care a semnat documentul privind interzicerea activităţii PCUS pe teritoriul Moldovei.
Dar să revenim la articolul nominalizat. Probabil că demnitarilor de partid din vârful piramidei din RSSM nu le-a plăcut dacă a ajuns să fie pus în discuţie la şedinţa Biroului CC al PCM. În Procesul-verbal № 106 al Biroului din 15 septembrie 1970 alături de alte probleme discutate se numără şi subiectul „Despre articolul lui A. Moşanu” „Pe calea socialismului” publicat în „Sovetscaia Moldavia”. Aici se menţionează că „la 23 august anul curent gazeta „Sovetscaia Moldavia” a publicat articolul secretarului ştiinţific al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti A. Moşanu „Pe calea socialismului” în care denaturează evenimentele şi faptele istorice. Autoul minimalizează rolul Armatei Sovietice în eliberarea României de fascism, importanţa ajutorului economic şi politic ale Uniunii Sovietice la diferite etape de construire a unei noi societăţi în RPR, greşit se tratează problemele internaţionalismului proletar şi principiile relaţiilor comune dintre ţările socialiste şi partidele comuniste.
Politic dăunător, care dezorientează cititorul, articolul „Pe calea socialismului” a pătruns pe paginile gazetei „Sovetscaia Moldavia” din cauza iresponsabilităţii şi miopiei politice a redactorului adjunct tov. Macarov L.N şi altor colaboratori ai gazetei.
Membrii Biroului organizaţiei de partid al Institutului de Istorie al AŞ a RSSM în timpul discuţiei articolului nominalizat, au admis liberalism, n-au estimat la justa lui valoare, în fel şi chip s-au străduit să minimalizeze vina lui A.C. Moşanu”1 (fragment) / traducerea îmi aparţine – A.M. /
Tot la capitolul patriotism şi îndrăzneală bărbătească, se înscrie şi răsunătoarea apariţie a culegerii de versuri a lui Petru Cărare „Săgeţi” în 1972. Cartea lui Petru Cărare „Săgeţi” a avut efectul unei bombe puse sub temelia comunismului. În timp de o zi a fost confiscată din toate librăriile, căminele studenţeşti şi alte părţi.
În perioada respectivă am avut fericirea să fiu student la Universitatea de Stat, mai mult decât atât, am avut fericirea, să cumpăr culegerea de versuri „Săgeţi”. Şi astăzi mai ţin în memorie vre-o 8-10 poezii din această carte. Câteva cărţi de „Săgeţi” au cutreierat atunci, practic, toate odăile căminelor universitare. Sunt sigur că şi astăzi mulţi mai păstrează cartea sau foile unde au copiat de mână.
Prin această plachetă de versuri P. Cărare a contribuit la ridicarea conştiinţei naţionale la modul cel mai serios. Când premisele s-au copt, şi în 1988-1989 s-au întâmplat evenimentele care le cunoaştem, cineva s-a străduit din răsputeri să-l ţină în umbră pe Petru Cărare, să-i treacă cu vederea meritul unui adevărat disident al nostru. Acum în 1988-1989 era mult mai uşor să spui lucrurilor pe nume. Iar atunci în anii ’70 nu prea.
La valoarea ei adevărată, a apreciat culegerea de versuri şi Biroul CC al PCM. În procesul-verbal № 23 al şedinţei Biroului CC al PCM din 28 martie 1972, în ordinea de zi a fost introdus şi subiectul „Despre culegerea de versuri a lui P. Cărare „Săgeţi” („Strelî”)”. În document se menţionează:
„Comitetul Central al PCM menţionează că culegerea de versuri a lui P. Cărare „Săgeţi” (Strelî) conţine un şir întreg de greşeli serioase şi este dăunătoare din punct de vedere politic. Culegerea este împânzită de spirit al deznădejdii şi lipsa soluţiilor. Direcţia tematică a multor poezii este ruptă de realitatea problemelor dezvoltării sociale contemporane; majoritatea din acestea sunt îndreptate către lumea micuţă a sentimentelor înguste improvizate de frământările bolnave ale autorului, care ne sunt propuse drept trăsături de caracter a realităţii noastre.” (ciclul „Omul om!” – „Celovec, esli on celovec”)
Dezorientat, ideinic greşită, gândirea poetului deosebit de evident s-a conturat în ciclul, dedicat, chipurile, demascării viciilor lumii capitaliste. Exactitatea
__________________________________
1. A.O.S.P.R.M., F.51, inv.31, d.19, f.24.
istorică, stabilitate socială şi poziţia de clasă au fost înlocuite cu o poziţie cetăţenească dubioasă, a unui umanism abstract şi cu o descriere duplicitară a vieţii faptelor şi a fenomenelor sociale, care au dus la denaturarea tratării luptei de clasă împotriva jugului social şi naţional în condiţiile capitalismului şi rolul de avangardă a forţelor sociale în transformarea lumii.
Un rând întreg de poezii din acest generic pot servi drept teren de interpretare greşită a vieţii noastre, de aţâţare a unor dispoziţii nesănătoase şi naţionaliste (poeziile „Doina de jale a robilor”, „Spovada unui învins din peile roşii”, „Plebeilor”, „Oamenilor de pe planeta Pământ” şi altele).
Ieşirea de sub tipar a culegerii de poezii a lui P. Cărare confirmă faptul că conducerea Comitetului de Stat al Consiliului de Miniştri a RSSM pentru tipărituri şi editura „Cartea Moldovenească” n-au tras concluziile cuvenite din Hotărârea CC al PCUS din 11 martie 1969 „Despre ridicarea responsabilităţii conducătorilor organelor de presă, radio şi televiziune, cinematografie, instituţii de cultură şi artă pentru nivelul ideinico-politic al materialelor publicate şi repertoriu”, n-au creat în editură o atmosferă de înaltă vigilenţă politică şi cerinţe aspre privind conţinutul literar (…) / fragment /” 2 / traducerea îmi aparţine – A.M./
Nu ne rămâne decât să constatăm, că cunoscutul poet şi patriot Petru Cărare încă n-a fost apreciat la valoarea lui adevărată.
La ascensiunea în cultură în perioada deceniului VII al sec. XX a contribuit o întreagă pleiadă de oameni, care în prezent sunt bine cunoscuţi şi apreciaţi. Din motiv că sunt mulţi, nu dăm nici un nume, dar vom menţiona doar că în rândul lor se numără numai poeţi, scriitor, muzicieni, pictori sau cineaşti, dar şi acele persoane, în majoritate oficiali de stat şi de partid care au contribuit la apariţia şi lansarea acelor cărţi, articole, filme, melodii… În respectiva perioadă se conturase deja în aparatul de conducere a republicii „o aripă de dreapta” a nomenclaturii, care cu toate că erau reprezentanţii sistemului totalitar comunist, păstrase totuşi nişte sentimente de omenire şi patriotism. De unii din aceştia depindea finanţarea, aprobarea şi lansarea unor sau altor opere literare, muzicale, cinematografice sau din domeniul artelor plastice. Faptul că au apărut, totuşi, astfel de lucrări vorbeşte de existenţa în rândul demnitarilor din RSSM a unor oameni cu intelect, cu un bagaj de cunoştinţe mai avansate, cu concepţii democratice ş.a. Şi aceşti funcţionari cu riscul de a pierde funcţia şi biletul de partid finanţau, aprobau şi susţineau tacit apariţia respectivelor.
Un rol important în dezvoltarea artei muzicale în deceniul 7 l-au avut orchestrele folclorice, formaţiile de muzică uşoară şi altele.
Câteva cuvinte despre situaţia din cinematograful din RSSM în anii ’70. Din fragmentul documentului, care urmează, aflăm că şi cinematografiştii din RSSM au creat „bătaie de cap” guvernanţilor. În Procesul – verbal № 96 al şedinţei Biroului CC al PCM din 7 aprilie 1970 la care a fost „ascultată” problema „Despre lacunele serioase idei în filmele, produse la studioul „Moldova-film”, în document se spune:
„CC al PCM menţionează, că în activitatea studioului „Moldova-film” există multe lacune şi neajunsuri. În activitatea de creaţie lucrătorii studioului se îndepărtează de la rezolvarea problemelor sociale, care frământă societatea sovietică.
_______________________
2. A.O.S.P.R.M., F.51, inv.33, d.7, f.29-30
Conducerea studioului ne are grijă de producerea unor filme realiste, care să corespundă înaltelor cerinţe identico-estetice” ale anului sovietic, care să fie dedicate creării unei societăţi noi, a dezvoltării unor noi relaţii sociale şi formarea şi creşterea clasei muncitoare, a ţărănimii kolhoznice din Moldova, nu îndreaptă colectivul de creaţie la oglindirea în arta cinematografică a problemelor importante ale contemporaneităţii, tendinţele patriotice ale poporului moldovenesc, a marilor schimbări sociale ce au loc pe pământul moldovenesc.
În unele filme se propagă viziuni străine ideologiei comuniste, se neglijează lupta de clasă, se foloseşte o atitudine subiectivă a faptelor şi evenimentelor istorice, a biruinţelor socialiste ale poporului moldovenesc.
În peliculele cinematografice lansate în ultimii ani („Gorichie ziorna”, „Poslednii meseaţ oseni”, „Crasnâe poleanâ”, „Malanca” intenţionat sunt conturate interese îngust naţionale şi care falsifică tendinţa poporului moldovenesc spre prietenie şi unitate cu marele popor rus şi alte popoare ale ţării noastre, schimonosit este arătată viaţa în anii de după război, artificial sunt impuse greutăţi şi dramatizate evenimentele, prin care au trecut oamenii muncii din Moldova în acea perioadă. Printre filmele, care grosolan au denaturat adevărul istoric, se numără filmul artistic „Gorichie ziorna” / „Grăunţe amare” /. Pomenindu-se în condiţii extremale impuse de o situaţie economică complicată în rezultatul ruinării de pe urma războiului şi a unei secete nemiloase din anii 1945-1946, poporul moldovenesc a fost recunoscător tuturor popoarelor ţării noastre, care i-au venit în ajutor. Cu toate greutăţile prin care treceau popoarele Uniunii Sovietice, acestea trimiteau în Moldova seminţe, pâine şi furaj. Autorii filmului intenţionat au denumit filmul „Grăunţe amare”, schimonosind adevărul şi reala atitudine a ţăranilor moldoveni, încercând să demonstreze că ajutorul acordat era calificat ca pe o necesitate amară, cum a fost şi eliberarea Basarabiei în anul 1940. Lucrătorii organelor Puterii Sovietice, reprezentanţii altor popoare, acţionează, în film, grosolan şi necuviincios faţă de populaţia băştinaşă, stârnind prin aceasta nemulţumiri şi ură. Acţiunile lor poporul nu le înţelege şi nu le acceptă. În cele din urmă, unii din ei mor, alţii părăsesc satul şi în localitate rămâne numai eroul filmului, un băştinaş, preşedintele sovietului sătesc cu însoţitoarea sa, în esenţă un „apărător” al intereselor poporului cu concepţii naţionaliste. Cei care au turnat filmul intenţionat îi prezintă pe localnici cu tendinţe naţionaliste, fapt care este o aberaţie, sentimente care sunt străine poporului nostru.
În film nu sunt dezvăluite adevăratele cauze ale sărăciei ţăranilor, nimic nu se vorbeşte despre prietenia popoarelor, despre ajutorul statului sovietic. Contrar adevărului sentimentele de prietenie a ţărănimii moldoveneşti sunt înlocuite cu sentimente străine, de revoltă lăuntrică. Rezistenţa armată împotriva Puterii Sovietice din partea populaţiei autohtone este o calomnie grosolană la adresa poporului moldovenesc. Acest conflict politic a fost născocit de autorii filmului cu scopul de a demonstra că poporul moldovenesc era nemulţumit de Puterea Sovietică.
În filmul „Ultima lună de toamnă”, este demonstrată o compătimire faţă de o femeie-culac, la care i s-a confiscat bogăţia şi a fost deportată în Siberia. Ea, după cum se menţionează în film „a înmormântat pe toţi cei dragi în pământuri străine, a pierdut auzul şi glasul dar s-a întors tot atât de harnică cum era când a plecat forţat cândva.” În scop provocator este inclus în film şi epizodul transportării din sat a grâului cu o coloană întreagă de maşini încărcată cu saci până la imposibil. Pe fonul coloanei de automobile se zăresc doi copii îmbrăcaţi în zdrenţe, chinuiţi de nevoi, ducând nişte vreascuri. În urma lor merge o capră numai pielea şi osul.3 / fragment /
În alt fragment din acelaşi document se menţionează:
„CC al PCM consideră nenormal, că la studioul de cinema s-a constituit un cerc îngust de persoane, care şi-au supus întreaga activitate de creaţie (Malarciuc, Condrea, Gagiu, Ioviţă). Ei scriu scenarii şi toarnă filme, majoritatea din care nu corespund principiilor partinităţii şi artei poporului. Toate filmele create de V. Ioviţă („Piatră-piatră…”, „Fântâna” , „Malanca” , „Se caută un paznic” sunt ideinic vicioase.
Directorul studioului tov. Mursa a contribuit la plecarea din colectiv a câtorva specialişti cu experienţă sosiţi din alte republici (tov. Derbeiov, Lâsenco, Calaşnicov).
Lucrătorii tineri, necopţi, care nu au îndeajuns experienţă şi n-au primit educaţia şi orientarea corectă se ocupă în lucrul său de direcţii formale şi estetice. Faţă de scenariştii şi redactorii, care n-au o atitudine serioasă faţă de obligaţiile sale, care încalcă disciplina muncii nu s-a luat nici o măsură administrativă.
Tov. Mursa L.G. dezorientează lucrătorii Comitetului pentru cinematografie de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS, ascunde critica organelor de partid la adresa filmelor turnate, se laudă de susţinerea conducerii.4 / fragment /
În Hotărârea Biroului CC al PCM se subliniază:
„1. Pentru atitudinea iresponsabilă faţă de directivele partidului privind conţinutul ideinico-politic al lucrărilor artistice, slăbirea vigilenţei, susţinerea tendinţelor naţionaliste şi sprijinirea acestora, membrul PCUS tov. Mursa L.G. să fie pedepsit cu mustrare aspră cu introducere în fişa personală şi eliberat din funcţia de director al studioului de cinema „Moldova-Film”.
3. Comitetul de Stat pentru cinematografie de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSSM (tov. Iordanov I.E.) să scoată de pe ecranele republicii filmul artistic „Grăunţe amare”, motivat prin faptul că este o lucrare politic dăunătoare.”5 (fragment).
O soartă similară l-a avut şi filmul românesc „Columna”. Organele de resort unionale de la Moscova au apreciat filmul şi l-au cumpărat, însă pelicula n-a fost autorizată de conducerea RSSM pentru a ieşi pe ecrane. Chestiunea aceasta a fost hotărâtă la şedinţa Biroului CC al PCM (procesul-verbal nr.104) din 18 august 1970. În Hotărâre se arată că „În legătură cu faptul, că filmul românesc „Columna”, în esenţă, este dăunător, tendenţios oglindeşte trecutul istoric şi nu serveşte educaţiei corecte a oamenilor muncii, de a considera inoportună demonstrarea acestuia pe ecranele cinematografelor din republică”.6 (fragment)
Un document important în istoria cinematografiei în perioada anilor 70 a fost considerată Hotărârea CC al PCUS din 2 august 1972 intitulată „Despre măsurile privind dezvoltarea de mai departe a cinematografiei sovietice”, care a trasat noi sarcini în transformarea de mai departe a cinematografului într-o unealtă masivă de propagandă comunistă. La şedinţa Biroului CC al PCM din 9 octombrie 1972 (procesul-verbal nr.34), în baza documentului menţionat mai sus, conducerea RSSM a pregătit şi aprobat o hotărâre a sa, ancorată la situaţia cinematografiei din RSSM.7
Anul 1973 a adus un mare succes artei cinematografice din RSS Moldovenească. Filmul artistic „Lăutarii” a lui Emil Loteanu, a ocupat un loc de frunte la Festivalul Internaţional din San-Sebastiano, cu toate că conducerea republicană a supus pelicula unei critici serioase.
În scopul pregătirii sărbătoririi aniversării a 50 de ani de la aşa-numita formare a RSS Moldoveneşti şi a PCM s-a hotărât să fie turnat un film documentar, în care să fie oglindit drumul parcurs de RSSM de la formare până în prezent, cu multe succese şi realizări în toate domeniile. Cu siguranţă că pelicula urma să aibă o orientare propagandistică, de laudă a sistemului socialist. Acest lucru s-a hotărât la şedinţa Biroului CC al PCM (procesul-verbal nr.49)8 din 26 iunie 1973, sub preşedinţia lui Ivan Bodiul, prim-secretar al CC al PCM.
În respectiva perioadă, dacă facem o comparaţie cu zilele de azi, e necesar să recunoaştem că în republică erau mult mai multe cinematografe, unde rulau mult mai multe filme decât în prezent, diversitatea producătorilor de filme, de asemenea, era mai mare, pe când în prezent în afară de producţiile americane, care deţin partea leului pe ecranele Republicii Moldova, mai putem numi doar câteva ţări.
Dacă punem în discuţie şi puterea financiară a spectatorului la cinema, apoi situaţia, de asemenea, nu este în favoarea zilelor noastre. Un bilet la cinema costa de la 25 copeici până la 50-60 copeici.
Cineva poate face o replică, că atunci nu erau atâtea aparate video, calculatoare, televiziune prin cablu sau accesul la reţeaua Internet. De acord, dar cinematografia este o artă, care se deosebeşte mult de toate ajunsurile tehnice contemporane; cinematografia este şi o armă ideologică extrem de puternică, lucru ştiut şi valorificat din plin de sistemul sovietic. Dar când pe ici colea apărea vre-o lucrare, care nu se înscria în procesul de educaţie comunistă, cazul era „ascultat” la Biroul CC al PCM unde se luau măsurile cuvenite pentru a stopa „imperialismul muribund”.
Alexandru Moraru
-->
Comentarii