Cum, oare, poți trăi așa

Azi mâna îți miroase acut a poezie,
Pe fiecare deget îți saltă îndrăzneț un vers
Ca mieii cei zburdalnici ce saltă pe câmpie,
Cu verbul a iubi clădești imensul univers.

Și ce frumoși sunt ochii tăi albaștri...
Cu tot seninul calm pământul invadează,
Nici nu-ndrăznesc să-ntreb la ce visează
Când pe ai mei îi știe cei mai aproape aștri.

În palma ta cum o poiană fermecată
Secundele-n-adins se lasă pe tâmple sărutate.
Mai leneș timpul se vrea împins din spate
În așteptarea destrămării bucată cu bucată.

Nu-i strigăt și nici suferință prin cuvinte;
Din pumnul strâns iubirea o împărți frățește,
Mai mult ca tine nimeni nu iubește
Această primăvară ca o ciută blândă și cuminte.

Azi mâna îți miroase bogat a poezie
Nici vântul nu o-încearcă cu o adiere,
Doar luna un răspuns la întrebare cere:
Cum, oare, de poți trăi în așa armonie?

Veronica Șerban

La mulți ani scriitorului astăzi de ziua lui!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->