Merg gânditor spre casă. Mă gândesc la unii care au pensie de 3000 de lei și-mi zic că au fost în grațiile lui Dumnezeu. Mă gândesc și la alții care au 500 lei pe lună și muncesc de dimineață până seara. Mă uit în ochii trecătorilor; citesc o durere cronicizată și le ghicesc mersul: un marș mortuar. Oameni fără nicio speranță, fără nicio umbră de zâmbet pe chip. În fața mea se apropie o mamă cu fiica ei. Mama - voinicuță, fata - o așchimodie de copil. Când am trecut pe lângă ele am auzit-o pe mamă zicând:
-Trebuie să facem economie la sânge. Mâncare cu măsură, fără televizor și fără curent, că vine frigul și n-o să putem plăti căldura...
M-am uitat în urma lor. Mama parcă se făcuse o bătrână de 80 de ani, iar fata mângâia cu degetele-i firave barele reci din fier forjat ale gardului înalt din spatele căruia se ridica o vilă cât un palat. Un câine s-a repezit în gard și fata speriată s-a ascuns sub brațul ocrotitor al mamei... Viața merge înainte. Spre… cimitir.
În acest timp, de peste drum, răsună muzica fanfarei militare, la radio sau la televizor. Armata țării defilează în cinstea zilei republicii, armata care apără cuceririle revoluționare ale poporului… Cum să nu fii mândru în această zi măreață?

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Am lecturat cu plăcere....Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->