De când am pierdut vigoarea şi am rămas
fisurat pe mările somnului, nervii pălesc,
calciul oaselor e în reflux, iar ochii
despart depărtarea de apropiere, orizontu-i confuz.
Foamea de nemărginire, de întâmplări neprevăzute,
dorul de zbor sub lună plină sunt obsesii ne-nţelese,
răscolesc îndoiala şi plâmg ploile de toamnă.
Cu metalice cuvinte tăioase prin gânduri
cineva mă supune la judecăţile sale
şi-mi omoară visele să le îngrop în uitare.
Noaptea se destramă ca pânza veche de in
cu un sărut fierbinte al femeii,
ninsori de stele se şterg de ferestrele casei de lemn
şi pace.
-->
Comentarii