M-am născut
într-o vorbă
la început de poezie
când pisicile
miorlăiau la stele
pe acoperiş,
iar ursitoarele
torceau secundele
împreună
cu un arici.
La ceasul
deşteptării mele
un pegas
m-a purtat în zbor
şoptindu-mi
lacrimi printre gene,
ţesându-mi
doruri din ulcior.
M-am rătăcit
prin soare şi prin lună,
am curs domol
prin ochii din furtună,
am fost aleasa
apei din fântână
şi gândul focului
din strună.
Am fost menită
să-l iubesc pe El,
să tulbur somnul
şi pădurea,
să-mi număr
paşii exilaţi
în cer,
să fiu o pasăre
ce cântă albul ger,
să mor
în templul unui zeu.
Descântă-mă,
bătrâne Prometeu!
Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015
-->
Comentarii
M-am reîntâlnit aici cu versurile, care poartă amprenta Mariana Rogoz Stratulat!
Fermecătoare versuri! Felicitări!
Vă mulțumesc pentru apreciere!
Interesant!
FELICITĂRI!