Îmi amintesc de tine, foșneai în frunze seci
Căzute fără milă, pe-ascunsele poteci,
Erai o adiere în părul meu cărunt,
Cuvinte și tăcere, zăceau în mine, crunt.
Mă înveleai în lauri, izvoarele-mi secai
Când forfota în suflet venea, tu nu plecai,
De-n roșu-apus tristețea săpa canale-adânci
Tu reveneai la mine, escaladând pe stânci.
Mi-e dor de poezie, de galbenul tăcut,
De ploile albastre ce-n toamnă mi-au făcut
Cuibar de gânduri bune, în fumegând scrisori,
Tăcea durerea noastră, tăceau aprinse flori.
Mergeam pe-alei pierdute, la ochi legată strâns,
Dar nu simțeam durere, și-aveam obrazul plâns,
Te căutam prin ceață, prin ploi, prin adieri
Ești toamna mea iubită, vei fi… și-ai fost și ieri.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Mergeam pe-alei pierdute, la ochi legată strâns,
Dar nu simțeam durere, și-aveam obrazul plâns,
Te căutam prin ceață, prin ploi, prin adieri
Ești toamna mea iubită, vei fi… și-ai fost și ieri.
SUPERB, FELICITĂRI MARILENA !