Pe o margine de gând
‘’păsări de pradă’’ cuvintele poetului
aşteaptă semnalul unui zbor utopic
în universul minţii
însetat de adevăr şi frumos
aripi greoaie de piatră seacă
inexplicabil iau lumina orizontului
slobozind galaxii de cuvinte
din anotimpuri nenuntite
de strigătul tăcerilor mute
zboară peste timp
în marea de iubire a poeziei
printre umbre de îndoieli
de patimi şi visare
de căutări şi regăsiri
prin ochii stinşi de suferinţă
acolo unde
numai cuvântul sfărâmă
slăbiciunea, neputinţa
şi înfloreşte speranţa
poezia curge ca o apă limpede
dictată de zei
câstigă o clipă de respiro
de uitare în faţa durerii
ascunde însingurarea în risipirea luminii
dă glas sublimului să îmblânzească rima
deschide firida inimii
să poată reaprinde cenuşa iubirii
doar, prin cuvântul Tău…Poetule!
-->
Comentarii
va multumesc...
Strigatul tacerilor mute ?????
Nu cumva ...sopata tipetelor galagioase, ar suna mai a poezia prozelor ne- rimate.....
Daca ai intentionat sa gasesti o smecherie care sa il faca pe cititor sa se opreasca la linia de mai sus, bravo, ai gasit-o...eu nu am citit mai departe.
Admirabil poem!
Pe o margine de gând
‘’păsări de pradă’’ cuvintele poetului
aşteaptă semnalul unui zbor utopic
în universul minţii
însetat de adevăr şi frumos
foarte frumos, Maria!
Multumesc Mimi...