Culegem încet cuvintele din sufletul meu,
am gonit tristețile mari din viață mereu,
Ascultam fericiți toate cântecele în surdină,
acum norii toți pe cerul întunecat se adună.
Pacea amurgului coboară în vesele priviri,
adun toate cuvintele noastre în amintiri,
Simt în suflet numai ale tale mângâieri,
călătorește gândul meu departe în zări.
Timpul meu iar pe tâmple liniștit zboară,
ascultăm deseori un cântec vechi la vioară,
Culegem iubirea noastră din fiecare cuvânt,
nu uit niciodată al nostru sfânt legământ.
Credința ne-a ajutat să trecem prin dureri,
mi-ai dăruit toată viața multe, multe flori,
Mergem prin tăcerile gândurilor noastre,
Soarele călătorește prin zările albastre.
Mă ridic iar și merg în viață mai departe,,
culeg visele și le așez mai bine într-o carte,
Am strâns în viața mea furtuni mari și ploi,
tristețile le-am aruncat din suflet amândoi.
-->
Comentarii
Un semn de lectură.