pot spune sunt visător,
umblu cu nasturii descheiați,
calc pe iarbă,
inversez coordonatele planetei
să-mi găsesc locul
și totuși nu-mi înțeleg menirea,
descopăr uimit libertăți inedite
cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca și cum
ar crește aripi
dintr-un trunchi îmbătrânit,
sunt supusul democrației originale
ce să străduiește să mă învețe să uit că sunt ceea ce sunt,
mă adresez unui timp fară imunități, fară cuvinte,
huiduielile sunt mai prezente decât stațiile trenului
în care încă se așteaptă să se împlinească speranțele,
însă niciodată nu voi fi suficient de absent să uit că aparțin lumii virusate
ridicolă în fapte din care
soarele s-a retras și râde.
-->
Comentarii