Pe fața ta senină se adună
O perdea de nori, prevestind furtună,
Din oceanul de neliniști adânci,
Cu valurile sfîșiate de stânci.
Prin fereastra-ngustă a ochilor strecori
Raze de mânie, frânte de fiori,
Țintind ochii mei, nesigură-ancorare,
Măcar una de-o fi fără surpare –
O punte a suspinelor, legată
Între ochi și nestrăbătută vreodată,
Dar m-aștepți pe mine, – grea încercare! –
Primul ca s-o trec, la inaugurare,
Precum un dans ucigător pe sârmă,
Cu moartea alergându-te din urmă,
Iubirea la nebunii te îndeamnă
Și să-nvingi imposibilul te condamnă.
Zburător, cu aripi de Icar, te-avânți,
Topit de razele din ochi-i, fierbinți,
Peste puntea aceea nevăzută
Dacă răsplata-i: două guri se sărută.
MdRaesculum: 05 august 2013
-->
Comentarii