ruină-i capul meu de ţeastă,
o ţeastă găurită fără preţ
rostogolind o emisferă albastră,
în interiorul meu ca un dispreţ,
nu te sărut, de vânt adie
te ating cu clipa timpului aripă
pe ape clapa pianului iar scrie
un zbor ameţitor, decor în pripă,
tu pleci, tu taci, pictez iar zorii
şi despletesc a aripii iubire
o lebădă îmbrăţişează norii
şi eternul iarăşi cade în nemurire,
e poarta închisă chiar de-ai să revii
îmi tremură iar mâna pe o pană
de acum am tâmplele argintii
nu pot să-ţi scriu, căci sufletul mi-e rană.
-->
Comentarii