de ce?
De ce-mi răsai, femeie, din pânza de chenar,
Atâta de frumoasă și cu atâta har?
De ce-mi răsai din zbucium și dureri
Din vraja timpului și-a lumilor de ieri?
În ochii tăi sunt veșnice fântâni
Deși brățări de aur îți sună peste mâini.
Femeie, dulce, tristă, de demult,
Îmi pică-n suflet plânsul ce-l ascult.
Te văd prin ceață într-un trist amurg,
Privesc cum valuri, pletele îți curg.
Aveai atâta farmec și-atâta har și duh,
Cu ochii mari și umezi pierduți peste văzduh.
Sub gene lungi de taină și zefir
Aveai obraz ca mărul, miros de trandafir.
Și mai aveai, femeie, pe vino-ncoa mereu,
Încât la despărțire mi-a fost atât de greu.
marţi, 28 august 2012
-->
Comentarii