DE CE TE-ASCUNZI ?
Atâtea nopți m-ai căutat
Cu telefonul prin eter...
Eu boleam de mult la pat,
N-aveam sprijin cui să-i cer.
*
Surorile veneau pe rând,
Să-mi injecteze vitamine...
De multe ori plecau râzând
De boala ce rodea în mine.
*
Ieșeam pe bancă sub castani,
Era o vreme-apăsătoare;
Bolnavii suferinzi de ani
Doreau un mâine c-un alt soare.
*
Te-ai așezat ca un balsam
Pe rana sufletelor lor.
Eu prea puțin te cunoșteam,
Dar m-am îndrăgostit ușor.
*
Din prea marea ta credință
Pentru prea Născătoarea,
Te adula orice ființă
Crezându-te salvarea.
*
Tu te simțeai în larg ceresc
Crezând chiar în minuni;
Dar mulți, pare, se răzgândesc,
Că vrei să te răzbuni.
*
În fapt de seară, deghizată,
Cu bulinele-n poșetă,
Te furișai, tiptil, pe poartă;
Doreai în centru la șuetă.
*
În vreme-ai părăsit spitalul
Și dus-ai fost fără de urmă,
Parcă înghițise valul
Albatrosul cel din urmă.
*
Pe mulți i-ai dus în derivă;
Nu dorești să le răspunzi;
Astăzi te consideri divă...
Și mă-ntreb de ce te ascunzi ?
*
Am să-ți țin la capăt calea
A tunelului de fum
Și în toată adunarea
Să-ți dau foc, face-te-ai scrum!
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii
Frumoase versuri, felicitari.