DE CRĂCIUN

[Maria Niculescu]

-„ În plin decembre, suntem, doisprezece!”
-„ Când mă gândesc, Doamne, ce iute trece
A noastră viaţă!” - „ Afară e zăpadă;
Trec oameni zgribuliţi, de frig.” –„Pe stradă
Un du-te vino este, de ce, oare?”
-„ Păi, cum de ce? De mare sărbătoare
Se pregătesc, mai e puţin, Crăciunul
La uşă bate!” –„Să-ţi spun drept, eu, unul,
Nu am leţcaie, uite, chiar aseară,
Când am deschis uşa de la cămară,
M-am îngrozit de crunta-i goliciune;
Nu pot să cred decât într-o minune!
Cumva, gândeşti, că n-am bunăvoinţă?”
- „O, nicidecum, dar cum e cu putinţă?”
-“Am încercat şi eu, ca fiecare,
Să cumpăr pentru-această-mprejurare:
Un brad ce costă-n jur de două sute
(De mii), un vârf - mai zilele trecute
L-am spart,(e,-n mii, vreo douăzeci şi şapte);
Brânză (de nouăzeci), doi litri lapte,
Ulei – doi litri, patruzeci de ouă,
(Tot mii, ar fi o sută şaizeci şi două);
Pentru aperitiv - nişte măsline,
Salam săsesc - arată foarte bine –
Şi caşcaval - măcar un sfert de roată,
Nu-mi pot permite să iau roata toată.
Vreo două sute mii aş da cu totul,
(Icre nu am trecut, fiindcă nepotul
Cu-al său amic practică braconajul –
Nu-ţi spun c-a fost închis pentru ultrajul
Ce-a săvârşit, dar asta-i o poveste
În care nu m-amestec)”. – „Ce mai este?”
- „Carnea pentru friptură şi sarmale -
Cât crezi, după părerea dumitale,
C-ar fi?” – „În sute mii, vreo cinci sau şase.”
– „Cârnaţi, piftie, de la nea Tănase
Voi cumpăra, pe credit îmi va vinde,
Că, vorba ceea, nu mă pot întinde
Prea mult. Salata „beauf” îmi place tare:
Morcovi - un kil, o ţelină mai mare,
Cartofi - cinci kile, s-am şi la friptură,
(A, să nu uit, se cere-o murătură).”
-„Sunt, mii, o sută. Varza nu se pune?”
- „Îmi dă vecina două verze bune.
Vreo nouăzeci de mii ar fi, îmi pare,
De cheltuit pentru desertul, care,
Include-n el: un cozonac cu nucă,
(Nici prăjituri nu trec, o să-mi aducă
O verişoară ce-o invit la masă;
Îmi plac cele cu gem şi cocă rasă)”;
- „Iei nişte portocale,- un kil de mere,”
Cafea, vin ţuică?” –„Doamne-s o avere!”
- „Cam două sute mii ar fi”. –„Pe bune:
Cât crezi c-ar face în total? Ei, spune!”
- „Un milion optsute-ar fi cu totul,
(Mai iei un zahăr, o stafidă…)” – „Tortul
Nu l-am mai pus, conţine, mi se pare,
Prea multe calorii şi-ngraşă tare.”
- „Aş vrea să ştiu, ai rezolvat, în fine,
Problema-n speţă?” – „Vrei să-ţi râzi de mine?”
- „ !?”
- „Mai fă, te rog, o mică socoteală.
Uite aici creionul şi o coală:
Vreo nouă sute mii am la chirie,
(Impozitul nu-l pun). Ce stai?, hai, scrie:
Un milion lumina, (se-nţelege,
Cu telefonul); a ieşit o lege :
De nu le-achiţi, pe dată-ţi sunt închise;
Cablul de la Romsat, fiindcă ţi se
Opreşte când îţi e lumea mai dragă.”.
- „Sunt de acord, cu statul nu-i de şagă!”
- „O sută douăzeci de mii, deci pune,
Faci iarăşi un total, că se impune.”
-„Vreo două milioane, cam pe-aproape.”
-„Te rog nu-mi spune, mă trec ape, ape!;
Îmi pari un tip isteţ şi cu credinţă;
M-ai întrebat: - „Cum de e cu putinţă
Să n-am, de sărbătoarea asta, mare,
Cât de puţin!?” –„De ce? Nu eşti în stare?”
- „Mai vrei să ştii de ce-am halucinaţii,
Vorbesc de unul singur…” - „Speculaţii
Nu poţi a face, sau nu ai cu cine?”
- „Gândeşti, cumva, că mie-mi este bine?
Trei milioane şi opt sute! Ia-mă,
Tu-Doamne, zău că-mi vine să-mi fac seamă!
Cum să nu-nnebunesc! Nici pe jumate
Din bani nu am, iar peste-acestea toate,
Mai sunt medicamentele!” – „Transportul?”
-„E-asigurat, apreciez efortul.”
- „Dar din Unirii până la Romană?”
- „Perpedes”, nu m-aştept la vreo pomană!
Mi-ar trebui o rentă viageră.”
- „Ţi-ar fi şi viaţa cu mult mai prosperă!”
- „Şi, totuşi, mă întreb aşa,-ntr-o doară:
Contabili sau economişti - în ţară –
Noi nu avem?” – „Cum nu, sunt mii şi sute!”
- „Şi, nu e cineva să îi ajute
Tabla-nmulţirii sau măcar scăderea
S-o-nveţe bine, nu mai zic puterea
Sau radicalii?!” – „Cred că timp nu este,
Bani s-ar găsi...” – „Te rog, să trecem peste.
Ai auzit de hrana naturistă?”
– „?!”
- „Nu lua creion, nu-ţi trebuie nici listă:
Iau fulgi de grâu, porumb sau de secară,
Orez, stafide, un pic de scorţişoară,
O găletuşă de iaurt sau Sana,
Câteva mere…” - „Asta-ţi este hrana?”
- „E nemaipomenită, nu te-ngraşă!”
- „Rămâi cu kilogramele din faşă!”
- „Degeaba râzi! E foarte sănătoasă
Şi, pe deasupra, este săţioasă”.
- „Mă rog, o fi, dar nici măcar... sarmale?”
- „Fac din orez, stafide şi curmale;
O sărmăluţă-ţi face burta mare,
Până a doua zi nu vrei mâncare”.
- „Aş vrea să-ţi pun o întrebare mică:
De-i vânt puternic, oare, te ridică
De la pământ?” – „Am fost păţit odată,
Dar de atunci, sacoşa încărcată
O ţin”. – „Ce vrei să spui, că porţi cu tine
Verdeaţă, fulgi, stafide sau smochine?”
- „O, dragul meu, gândeşte mai departe:
Eu, în sacoşă, am un pix, o carte,
Înscrisuri, ciorne, care, peste vremuri
S-or preschimba în scumpe giuvaeruri:
Avere, dar şi hrană sufletească,
N-o să mă-ngraşe, n-o să mă slăbească,
Prea multe nu-s şi, totuşi, câte toate,
Valoare au şi multă greutate.
Iar de e viscol, arşiţă, furtună,
Nori negri deasupra-mi de se-adună,
N-am teamă, nu-mi e cald, nici prea răcoare,
Eu am, la mine, ce-i mai scump sub soare!”

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]