Un dor îmi cânta în surdină,
L-aud ades, mereu frumos,
Şi roşu-n suflet mă domină
Când răscolesc frunze pe jos,
Sau când privesc îndrăgostită,
Pe-o banc-ascunsă şi retrasă,
Şi apoi să plec ademenită
Pe-alei de gând, misterioasă,
Cu el ascunsă printre flori
De crizanteme înflorite,
Citind pasteluri de culori
De peste tot, în tot găsite,
Şi prinsă fin cu şnur de toamnă,
De curcubeiele din ploi,
Mă lăsa-n vis iar el s-adoarmă,
De dor cu dorul de noi doi.
Maria B.
Comentarii
de fiecare mi-este dor
si as intinde un covor
de-mbratisari nesteptate
cu flori frumoase ce vi-s date! Multumesc mult pentru placerea acordata de a va raspunde aici si stiti ceva ? am inima cat "un purice" de cate ori postez cate ceva ,stiind ca aici mai toti sunt oameni dedicati artei de a scrie poezie,euuuu....doar scriu sub forma de poezie si cam "dupa ureche"![9.gif](http://i925.photobucket.com/albums/ad93/ucsycybersmiley/9.gif)
Dorul din noi e un catalizator al vieţii .
Şi prinsă fin cu şnur de toamnă,
De curcubeiele din ploi,
Mă lăsa-n vis iar el s-adoarmă,
De dor cu dorul de noi doi.
Dorul din noi e un catalzaor al vieţii . Frumos poem, felicitări Maria !![Frown.gif](http://www.bkserv.net/images/Frown.gif)