Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire,
căci am băut absintul din cupa despărţirii.
Şi încă sunt puternic, acelaşi derbedeu,
ce-l ştii de când, părinte, n-ai somn de răul meu.
Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă
şi-orfan de dragoste curată n-am rămas,
caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială
iar restu' nu-i al tău ci alor cei ce-nşeală.
Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată,
de vraja amagirii... prăpăstios coşmar...
şi-ngheţ în sine timpul zărindu-mi departarea
ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea.
Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată.
Aşa numita viaţă, ce fel de moarte-i Tată?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumoase versuri