Iar noi de n-am fi fost vreodată,
N-ar fi trăit, chiar de-i să moară,
În piept, iubirea, câteodată!
De n-ar fi fost în lume stele,
Nici cer de noapte înstelat,
Cum am fi fost noi printre ele...
La ceas de primul sărutat?
De n-ar fi fost nici somn cu vise,
Ori nici iluzii, niciodată!
Ne-ar fi rămas prea interzise,
Iubiri în bărci plutind pe ape!
De n-ar fi fost nicicând suspin,
Nici patimă, nici disperare!
Am fi avut așa puțin,
Timp de iubire-n calendare!
De n-aș fi fost nici eu, nici tu,
Ce trist, să nu fi fost să moară!
Catrene între ”da” și ”nu”
Și-n noi… atâta primăvară!
(CAMELIA STAN - De n-ar fi fost...)
Comentarii
Frumoase versuri!