M-ai întrebat, fir-ar să fie!,
"Ce părere am de poezie? "
M-am scărpinat în scăfârlie
Şi ţi-am răspuns cu frenezie:
Dă-o-n pana mea, de poezie!
Doar tu eşti interesantă;
Că toţi tembelii, astăzi, "scrie",
Nu au bani, dar vor... amantă!
"Vai!, (te-ai supărat subit),
Te ştiam poet distins;
Acum limba mi-o înghit,
Focul dulce mi l-ai stins... "
Care foc?, arză-te-ar focul!
Că m-ai omorât cu zile,
Nu-mi găsesc de-o lună locul,
Divorţez, cu apostile.
Dă-o-n pana mea, de poezie!
O!, cât aş vrea să te dai tu,
Că m-am aprins, fir-ar să fie!
De poezie-mi arde-acu' ?
-->
Comentarii
FOARTE FRUMOASA POEZIE...MULTUMESC MULT!
Aluzie fină, dar, dacă nu ar fi măruntul bob de nisip, nu am putea admira măreția piscurilor.
Maestrilor
Sunt bobul de nisip mângâiat de valuri,
Visând să fiu odată sus pe piscuri,
De unde m-am desprins bătut de vânturi –
Covorul roşu – de versuri – pentru invingatori.
Sunt picătura, dintr-o limpede mare albastră,
În care să se oglindească măreţia voastră.