Ieri, 6 iulie, a fost ziua mondială a sărutului.
A trecut. Ce rău îmi pare!
Vă dau azi o sărutare,
-Măi, Ioane, ia stăi calm!
Nu m-ai sărutat de-un an.
Ce-ţi veni, aşa, deodată,
să mă pupi, să mă rupi toată?
Ia stăi locului, dă-mi pace!
Ştii tu, că şi mie-mi place, dar
de ne vede vreo vecină
singură îmi plâng de milă.
N-or zice că-i vina ta;
tot a mea, că îţi ţin calea.
Zău, Ioane, stăi pe loc,
că prea mă săruţi cu foc!
-Tu, de mine, te înduri
când mă trec rânduri călduri?
Eu, Mărie, îţi spun scurt:
drag îmi e să te sărut!
Ai tu gura dulce, fată,
ca o floare-i, fermecată!
Şi ţi-s buzele petale
ca de maci încinşi de soare;
Şi mă-mbie al lor parfum.
Na! te-am sărutat în drum.
-Măi, Ioane! Măi, Ioane!
Ai noroc că lumea doarme.
Ei, să nu-ţi rămân datoare
dau şi eu o sărutare.
-Când îi lună în astă noapte
numai una dai?!? Dă toate.
Mai întâi cea apăsată
Să nu te uit niciodată.
Eu nu plec nici mort de-aici.
Haide, dă-mi măcar vreo cinci…
Şi-apoi plec. Promit, să şii.
Te-aştept mâine iar să vii.
Că deja-ţi rămân dator
tăt cu azi, până anul viitor.
-Tu n-auzi cum latră câinii?
Du-te odată, că mă mânii!
Ai trezit satul, vecinii.
Dacă ne-or afla vreodată,
Nu mai ies basma curată
Din poveste, niciodată!
Da' mă jur că viu şi mâine
Numa du-te, măi, creştine!
Veronica Şerban
( foto: sursa internet)
Pentru toţi cei dragi de-aici trimit sărutări cuminţi! 
-->
Comentarii