Din zări albastre am cules speranța
Și-am împletit mănușă pentru suflet,
Din roșu-aprins cernut-am toleranța
Cărare însorită pentru umblet.
Din frunzele gălbui astăzi sfârșite
Pisate fin sub pașii năzuinței,
Ți-am desenat pe tălpile-obosite
Însemnul toamnei și al chibzuinței.
Boboci de maci am agățat de stele
În cupe-am strâns doar valuri înspumate,
Să nu tresari când dorurile mele
La tâmple-ți pun săruturi aromate.
Cu degetele oarbe tremurânde
Pe portative albe ne-ncepute,
Aș vrea să-ți cânt pe alternante unde
Un cântec vechi din vremurile mute.
Un fel de La multi ani fără cuvinte
Un tort decorativ în versuri albe,
O-mbrățișare tandră și cuminte
La jumătat’ de secol… ard petarde.
-->
Comentarii
Bravo, dragă Marilena! Minunat poem al iubirii tandre şi sensibile...cu adevăruri dezvăluite subtil...Îţi admir poezia, îmi place mult! Cu prietenie, Valerica
Multumesc mult Mihaela
Multumesc frumos Dan, esti mereu prezent si activ, multumesc.
Frumoase versuri , felicitări !