Ne-am regăsit la început de vara
plângeam
întortocheatele vertebre
le ascundeam
cântai
valsai cu fluturi de cuvinte
în vălul tău des încurcat
descoperisem glasul îngerului de sub mări
iubirea continua dansul ei neîntrerupt
absurd, orb şi crud
topind culorile
înflăcărând stingerile
suspendând felin mângâierile
respingând apropierile
dragostea…. veşnică auroră boreală!
Te plictisea jocul nostru ireal ?
Tu pe cine iubeai din trecut?
Eu doar trăiam
trăiam o teamă indescriptibilă
inoculată, dureroasă, răvăşită
Cum poţi avea nevoie de mine?
Cerşesc, mă-nclin
îmi lipseşti mai puternic decât sfârşirea.
-->
Comentarii