Printre-ale vieţii ninsori,
în taină, în vis şi-n realitate,
azi, ninge cu fluturi peste câmpul de flori.
Bogată şi energetică,
din pământul încă reavăn,
urcă seva-n tulpini,
vestind o primăvară fără seamăn.
Ca o injecţie intravenoasă,
mirosul de viaţă-nmugurit
îmi sporeşte încrederea-n libertatea de-a fi.
Sunt liber să sper,
să miros şi să trăiesc primăvara;
Vibrând de seve,
cu şuvoiul de gânduri şi-ncumetare,
am aşteptat libertatea de mireasmă înviorătoare.
De-această aşteptare nu ostenesc nicicând
– mă bucură, o păstrez, o laud în libertatea mea –
şi nu-i permit nimănui să cotrobăiacă prin ea.
Pentru primăverile care nu s-au întâmplat
şi care se vor întâmpla – din câte mai am –
sunt cu mult mai liber decât credeam.
Întotdeauna, am crezut în linia orizontului
– nu ostenesc să-i număr punctele –
şi nu permit nimănui să se-ndoiască de ea;
Ca să te-ndoieşti de linia orizontului,
trebuie s-ajungi cu numărătoarea
la ultimul punct intuiţional!
În prospeţimea dimineţilor cu rouă
Revarsându-şi miracolul vieţii peste zăvoi,
Cu libertatea-nveşmântată-n haină nouă,
Împart şi-această primăvară cu voi.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 19 martie)
-->
Comentarii
Mulţumesc, AURELIA! O zi frumoasă!