S-a rupt o frunză dintr-un pom
Și în văzduh se-nvârte:
-Vai! Cad! Ajută-mă, te rog!
Nu vreau să plec, părinte!
Iar el săracul ca un om
Întinde brațele s-o prindă,
Nu izbutește, vântul o ia,
Și-o duce în grădină.
Și prinde jalnic a prâsni
De parcă vrea să moară,
Rămâne gol, răzleț și trist,
Chiar până-n primăvară.
Iar frunza cade pe pământ
Și în noroi se-neacă:
-Adio, viață și pom-sfânt,
Căci fiica ta iubită, pleacă...
Imagine din Internet

Comentarii
Mulțumesc, Maria-Ileana! O toamnă minunată plină cu săruturi pecum în poezia D-oastră...
Veronica! Un mulțumesc auriu de toamnă!
Mulțumesc frumos, Violetta!
Dna Agafia, mulțumesc mult!
Mă bucur mult de aprecierea D-oastră, Maria!
Mulțumesc frumos, Dorinel!
Mrs... din inimă, Aurelia!
Mulțumesc din suflet, Ioan!
-
1
-
2
de 2 Următor →