Zile ale unui final de Iulie 2025 marcate atât de razele dogoritoare ale soarelui, cât și de zile mai răcoroase și ploioase care au reușit să destrame ușurel canicula, și un debut de August 2025 aflat în ton cu așteptările noastre și cu o anumită normalitate la care sperăm. Pomii fructiferi și plantele, legumele au nevoie de ajutor în fața deficitului de umiditate... De prin grădină și livadă am cules deja roșii, prune, corcodușe cu un miez aromat asemănător cu pepenele verde, bobițe de aronia. Nu e mare lucru, dar pasiunea mea pentru spațiul verde mai dă și unele satisfacții și roade. Am uitat să mai enumăr și murele care sunt native și de care mă îngrijesc anual să nu le stârpesc... Pentru a fi corect, trebuie să menționez și insuccese, deși nu sunt responsabil eu neapărat pentru ele: un frumos cireș unguresc s-a uscat, câțiva vișini nativi de asemenea...
Aflați în toiul acestei veri atât de așteptată și de promițătoare, oamenii încearcă să se bucure de fiecare rază de soare, de vacanțele și de concediile care au început. Și eu încerc să mă bucur de sezonul estival, dar doar în calitate de freelancer, momentan, mă bucur moderat spre modest... M-aș bucura dacă aș afla vești deosebit de pozitive despre literatura universală, despre arte, despre știință indiferent de gen, dar toate acestea par a rămâne niște oaze îndepărtate de existența mundană obișnuită. De fapt, ele nu sunt îndepărtate, sunt la un click distanță, dar inconștiența și indiferența majorității sunt orbitoare de-a dreptul...
De parcă presa nu ar fi trebuit să știe dinainte, aflăm de la cei strânși cu ușa că există mai multe tipuri de mită și că mita de supraviețuire e oarecum firească... Măcar se vorbește acum despre așa ceva, e și asta o formă de democrație, nu? În celelalte guverne și președinții nici măcar nu se pomenea despre așa ceva... Putem constata așadar cât de grav au stat lucrurile în România ultimelor decenii și putem presupune că existau veritabile licitații măcar la unele șpăgi, pentru că, nu-i așa?!, totul trebuie să fie cât mai gothic și caragialesc la noi... Și mai ciudat, niciunul dintre cei striviți nu a găsit cu cale să protesteze ! Personal nu cred că a scăpat tuturor instituțiilor marile șpăgi, practicate în opinia unora hiper-repetat și la scară industrială. Un carusel amețitor, plin de practici balcanice pe care le-au practicat cu bucurie și transilvănenii, cei care sunt, măcar pretins, ceva mai unși cultural cu seu, mir și miere habsburgică... Într-o Românie care traversa faza acumulării primitive de capital, experiența oamenilor onești și calificați a fost cu siguranță traumatizantă. Ei s-au intersectat cu tot felul de mitici fără o tradiție sau o recomandare serioasă, dar care doreau, precum un purice, să sară cât mai sus. În opinia mea nu se poate așa, e diletantism și pierdere de timp... Succesul durabil într-o afacere poate fi garantat cât de cât de o excelentă cunoaștere a domeniului și de seriozitate ! În dialogul său Despre Economie cu Critobul, redat de Xenofon, Socrate observă că banul nu este folositor dacă nu e folosit corespunzător și astfel conduce la dezastru, că viciile ( femeile ușoare, jocurile de noroc, contactul cu elementele stricate ) ruinează averea unui proprietar. De asemenea, tot el observă că acumulările de capital din societate nu au loc doar pe căi oneste ( muncă fizică, intelectuală sau meritocrație ), ci mai ales prin războaie și speculă... Așadar, trebuie să-l credem pe cuvânt și să dăm ca exemplu observațiile lui milenare...
În continuarea voluntariatului meu la muzeele orădene, m-am aflat în câteva zile la muzeul cetății Oradea, unde am obținut pentru colegii de la cenaclul literar ”Prietenii Poeziei” bilete gratuite și le-am oferit și un ghidaj pe secțiile acestui muzeu. Astfel, doi critici literari și mai mulți scriitori au putut admira zestrea culturală a cetății Oradea. Apoi în interiorul cetății, umbrit de doi copaci înalți, cenaclul literar s-a reunit pentru a analiza aforisme și poeme, un jurnal de călătorie... Deprinzând să lucrezi în acest fel, îți activezi spiritul critic și observi mai ușor acolo unde poți să îmbunătățești propria scriitură. E firesc să îți dorești ceea ce e mai bun pentru textul tău. Revederea a fost plăcută, iar priceperea câtorva participanți în analiza aforismului m-a impresionat, bucuros fiind că sunt pe aceeași lungime de undă cu ei... Aristofan, în Broaștele, pune în gura lui Euripide următoarele versuri: ” N-am cai-cocoși, țapi-cerbi/ Ca pe covoarele persane ! Ci/ Luându-ți moștenire tragedia,/ Am vrut s-o scutur de lăudăroși/ Și vorbe mari ! Am subțiat-o ! Pus-am/ În ea și stihuri mici ... și păstârnac !/ Am pus și sosuri scoase de prin cărți/ Și pe deasupra, ... , pe Cephisophon.../ N-am pus orice ! N-am încurcat cuprinsul !/ Actorul prim ieșea oricând pe scenă,/ Spunând a tragediei obârșie”...
Într-o altă zi, m-am decis să particip la aceeași locație la un eveniment care a vernisat o expoziție realizată din machete și care dorește să aducă un pios omagiu tuturor celor care au decedat sau au suferit în timpul Holocaustului... Drama evreilor în al doilea război mondial duce la înfiorare și înmărmurire. Șarjele morții în camerele de gazare, atât de nedrepte și de inumane, fac dovada unui genocid organizat și sistematic, care nu putea fi conceput decât de niște minți bolnave și pline de vicii... Expoziția itinerantă a străbătut mai mult orașe europene și Oradea este primul ei popas în țara noastră. "Trăieşte Istoria! / Experience History!" este parte a unui proiect educaţional european dedicat comemorării a optzeci ( 80 ) de ani de la Holocaust. Au fost puțini participanți, dar cei care au participat au fost cu adevărat preocupați și interesați de acest subiect atât de sensibil... Termenul ebraic pentru Holocaust e Shoah... Oradea a avut numeroși evrei deosebit de activi și care au fost duși în lagăre ca parte a ”soluției finale”. Asemănătoare poveștii Annei Frank din Amsterdam, Eva Heimann, o fetiță evreică orădeancă, a ținut un jurnal care, din fericire, s-a păstrat... Eva Heimann a decedat la vârsta de doar treisprezece anișori, dar jurnalul ei a supraviețuit și prezintă terifianta experiență trăită de o fetiță care spera la o viață mai dreaptă... Eva Heimann are o statuetă la Oradea de un deceniu, dar parcă e prea puțin și jertfa ei deloc conștientizată în contemporaneitate... Un paragraf din lucrarea lui Elie Wiesel ne prezintă cum poate schimba viața de lagăr inclusiv relația tată-fiu: ” L-am lăsat de sodatul SS să-l bată pe tata. L-am lăsat pe bătrânul meu tată să agonizeze singur. Mai rău: eram supărat pe el pentru că făcea zgomot, plângea, provoca loviturile... ”Leitzer, Leitzer ! Vino, nu mă lăsa singur...” Vocea venea de tare departe, de tare aproape. Dar nu m-am mișcat. Nu am să mi-o iert niciodată. Niciodată nu am să iert lumii că mi-a închis gura, că a făcut din mine un alt om, că a trezit în mine diavolul, spiritul cel mai josnic, instinctul cel mai sălbatic. Ultimul lui cuvânt a fost numele meu. Iar eu nu am răspuns” ( Elie Wiesel, Noaptea ).
Comunitatea științifică internațională și publicul cititor au din nou, evident, tot în plin sezon estival, spre analiză și dezbatere un nou obiect interstelar, al treilea în ultimii ani observat de către umanitate cu mijloacele moderne actuale... 3l/ATLAS pare a fi mai voinic și mai rapid decât primele două, iar câțiva cercetători, printre care Avi Loeb, avertizează asupra unor ipoteze care țin de SF. Ei susțin că obiectul interstelar ar putea fi o navă extraterestră camuflată ( de cercetare, recunoaștere, chiar militară ) și își bazează teoria lor pe câteva argumente: traiectoria eliptică sub 5 grade a obiectului, care spun ei că ar trebui să fie mult mai mare, faptul că obiectul înregistrează unele accelerații de ritm și că traseul său prin sistemul nostru solar va surprinde mai multe planete aliniate în apropiere, inclusiv Terra prin noiembrie 2025, estimează ei. Potrivit calculelor dumnealor, șansa ca toate acestea să aibă loc la un singur traseu este foarte mică și tot ei mai spun că nava extraterestră ar putea ataca planeta noastră... Personal, nu cred că obiectul este o navă extraterestră, deși mi-aș dori. Mai cred că civilizațiile extraterestre, dacă există, ar trebui să fie mult mai avansate, deci ar acționa mult mai discret și abstract, iar dacă aceste artefacte de nave extraterestre există, ele ar trebui să fie mostre ale unor tehnologii abandonate aflate în derivă prin spațiul extraterestru... În fine, evident, pasionat fiind și de SF, subiectul mă pasionează, dar nu mă îngrijorează, iar dacă cei alarmați au dreptate sau nu, vom vedea în noiembrie. Deci, ne întâlnim în noiembrie și mai discutăm pe acest subiect... Practic, omenirea nu are capacitatea de a se apăra acum și acest lucru e cu adevărat dureros și alarmant. Tehnologia actuală permite omenirii detectarea timpurie a obiectelor care intră în sistemul nostru solar. Atât și nimic mai mult... Știu, teoriile, subiectele de acest gen sunt de regulă asociate cu pseudo-știința, dar sunt atât de provocatoare și e suficient să greșim doar o singură dată sau să omitem pentru a fi afectați major cu toții...
Alte griji mai pământene ne țin pe toți cu sufletul la gură... Zilnic, zilnic ! Războiul din Ucraina nu se termină deocamdată, prețurile cresc la toate categoriile în România, de parcă cele existente nu ar fi suficient de mari, alte conflicte și competiții internaționale riscă să se acutizeze, etc. În aceste condiții, e evident că lipsa educației și insensibilitatea sunt tot mai prezente în societățile umane, iar agitațiile sunt tot mai frecvente...
Aș dori să închei cu un triolet personal:
amintiri
sunt stalagmite spiralate
nostalgicele amintiri;
albume vii sedimentate
sunt stalagmite spiralate...
ai veșniciei picurate
lacrimi prinse-n unduiri,
sunt stalagmite spiralate
nostalgicele amintiri...
Vă doresc o lună August 2025 rodnică, liniștită și prosperă ... !
-->
Comentarii
vise
sunt stalactite luminoase
din visurile ce se-aprind
în nopți albastre radioase
sunt stalactite luminoase
pe bolți de suflet curg frumoase
chemări ce nu se pot oprind
sunt stalactite luminoase
din visurile ce se-aprind
frumos triolet ! Felicitări ! E recent sau mai vechi?
Este un răspuns scris ca "replică" la trioletul dv. De fapt ideea de triolet m-a "incitat" şi astfel a ieşit "visul"
Vă rog să observați că eu am spus ”Stalagmite”: stalagmitele se formează din stalactite, sunt deja picurate ( în paralelism cu amintirile), se formează de jos în sus, spre deosebire de stalactite care sut verticale și se formează de sus în jos !
În viziunea mea visele se formează de sus către noi, sunt într-un fel ţurţurii gândurilor noastre; oricum trioletul de mai sus e o stalactită a unui viitor ciclu de "cybertriolete" care se va alătura ciclului de cybersonete care a depăţit numărul de 300.
Şi pentru că în cazul cybersonetelor am fost întrebat spun că genul "cybertriolete" este tot o invenţie, o licenţă poetică proprie (am creat deja după cum am spus cyxbersonete, cyberpoeme, cyberproze) care în principiu scrierea textelor cum se aude, fără semne de punctuaţie, toate cuvintele doar cu citere minuscule, inclusiv numele proprii, astfel încât fiecare lecturând textul să utilizeze mintal semnul de punctuaţie dorit; în rest structura unei poezii "clasice se respectă, rima se respectă, ritmul şi măsura solicită un efor mai mare. Îniţial voisem să elimin şi semnele ortografice, dar ar fi fost mult mai dificilă exprimarea.
Avem amândoi dreptate: visele de sus în jos, amintirile de jos în sus !
Eu am publicat, în 2020, din câte știu eu, sper să nu greșesc, primul volum exclusiv de triolete în limba română... ” O, Dante, plecăm spre Paradis” e, se pare, primul volum exclusiv de triolet în limba română ! Din câte știu eu, triolete s-au scris și publicat în reviste sau în volume împreună cu alte poeme sau cu proză, dar un volum exclusiv de triolet nu a mai scris nimeni... Ați putea eventual să-mi confirmați? Deoarece eu am citit destul de mult, dar nu știu să fi scris cineva anterior volum exclusiv de triolet ! De sonet, inclusiv caudatus - Da ! Dar nu exclusiv de triolet ! Iar la volum am un ”cuvânt înainte” în care descriu genul poetic și istoricul său ! Dacă sunteți interesat, vă pot atașa gratuit varianta electronică a acestui volum dacă îmi lăsați o adresa de email !
volume exclusiv de triolete nu am văzut, chiar mă gândeam că dacă voi reuşi şi la triolete performanţa de a scrie cel puţin 300 să public şi eu pnline un astfel de volum.
Adresa mea de mail e publică: fabulatortemporis@gmail.com (este publicată şi pe acest site) - aştept varianta dv. electronică.
Am trimis varianta electronică cu coperta ! Doresc și o opinie, dacă reușiți și dacă nu sunteți în concediu !