Destin

1979325972?profile=original


Nu voiești a fi ca alții ci voiești a fi ca tine!
Nu rătăcitor prin viață! Nu destin printre destine!
Nu voiești a umple lumea de... nimicnicii comune.
Nu voiești a spune lucruri doar de dragul de-a le spune.
Nu voiești! Însă departe de a face ce voiești,
Labirinturile vieții și ostroavele lumești
Se-nmulțesc văzând cu ochii... te încurcă-n a ta cale;
Spini cu acele cât mâna cresc prea deși pe-a ta cărare
Și te-ndeamnă să o lepezi; nu să urci... ci să cobori;
Căci pe calea coborârii, nu cresc spini... cresc numai flori!
De voiești a fi ca alții, doar... rătăcitor prin viață,
Un destin printre destine, doar o umbră fără față,
Lasă-ți lacrima să cadă, pleacă-ți capul și oftează.
Umilit și fără vlagă, gârbovit... îngenunchează.

După care… te ridică și pășește printre flori.
Te va îmbăta parfumul… pe măsură ce cobori!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Va multumesc frumos amandurora! Veronica... ai prins  mesajul  exact asa cum am vrut sa il transmit... 

  • Lasă-ți lacrima să cadă, pleacă-ți capul și oftează.
    Umilit și fără vlagă, gârbovit... îngenunchează.

    Cati dintre noi nu ingenunchem in fata greutatilor vietii!

    Foarte frumoase versurile si indemnul este de urmat.

  • Citit cu placerre, vorbele cu talc!

  • Sunt onorat de vorbele dumneavoastra! Reverenta !

  • Minunate îndemnuri întro prozodie perfectă! Felicitări!!

  • Frumos poem!

  • Va multumesc frumos, doamna Mihaela.

  • Sincere, felicitări! Mi-a mers la suflet acest poem. Dnule Ovidiu.

Acest răspuns a fost șters.
-->