Nu voiești a fi ca alții ci voiești a fi ca tine!
Nu rătăcitor prin viață! Nu destin printre destine!
Nu voiești a umple lumea de... nimicnicii comune.
Nu voiești a spune lucruri doar de dragul de-a le spune.
Nu voiești! Însă departe de a face ce voiești,
Labirinturile vieții și ostroavele lumești
Se-nmulțesc văzând cu ochii... te încurcă-n a ta cale;
Spini cu acele cât mâna cresc prea deși pe-a ta cărare
Și te-ndeamnă să o lepezi; nu să urci... ci să cobori;
Căci pe calea coborârii, nu cresc spini... cresc numai flori!
De voiești a fi ca alții, doar... rătăcitor prin viață,
Un destin printre destine, doar o umbră fără față,
Lasă-ți lacrima să cadă, pleacă-ți capul și oftează.
Umilit și fără vlagă, gârbovit... îngenunchează.
După care… te ridică și pășește printre flori.
Te va îmbăta parfumul… pe măsură ce cobori!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 16
-->
Comentarii
Va multumesc frumos amandurora! Veronica... ai prins mesajul exact asa cum am vrut sa il transmit...
Lasă-ți lacrima să cadă, pleacă-ți capul și oftează.
Umilit și fără vlagă, gârbovit... îngenunchează.
Cati dintre noi nu ingenunchem in fata greutatilor vietii!
Foarte frumoase versurile si indemnul este de urmat.
Citit cu placerre, vorbele cu talc!
Sunt onorat de vorbele dumneavoastra! Reverenta !
Minunate îndemnuri întro prozodie perfectă! Felicitări!!
Frumos poem!
Va multumesc frumos, doamna Mihaela.
Sincere, felicitări! Mi-a mers la suflet acest poem. Dnule Ovidiu.