Nu îţi voi spune, noapte bună, iară
In mine s-a topit şi disperarea,
Timpul se scurge lin în călimară,
Iar visul şi-a pierdut de mult culoarea.
Se-aude plânsul surd al mării tulburi
Şi valul rece cu alt val se-adună,
Se-nalţă-n cer, sculptează hâde viduri,
De ce ţi-aş spune, iară, noapte bună?
Focul s-a stins, doar umbre stau aprinse,
Aş rezolva iar fracţii, dar nu am numitor...
Hai, culca-te, iubite, şi-n dimineţi nestinse,
Te voi stropi cu rouă, să te trezeşti cu dor.
Comentarii
multumesc, doamnele mele!
Frumoase ,,Dimineţi nestinse''. Felicitări!
Frumos poem!