M-am descălţat
Şi am păşit prin rouă;
Mi-a sărutat dimineaţa gleznele,
Greierii începuseră o partitură nouă,
Acompaniaţi de graurii
Ce se jucau legănând crengile.
Era răcoare în iarbă
Şi trifoiul dăduse în roşu-liliachiu;
Cosaşii săreau - să se afle în treabă,
Pe fire de iarbă crude, crescute târziu.
Paşii mei purtaţi fără grabă,
Se pierdeau prin fâneaţă
Precum urmele-n nisipul pustiu.
M-am revăzut copil - pentru o clipă;
Ce fericit eram, în alte vremi...
Toate s-au dus - un fâlfâit de-aripă,
Mai am doar bucuria că mă chemi
Îndrăgostită, cum ai fost odată
Să-ngenunchem pe un sărut târziu,
În roua grea şi binecuvântată !...
-->
Comentarii
Calde mulţumiri, doamnă Delia!
Sensibilă trăire domnule Burde, semn de citire cu drag.