DIN ARIPA UNUI GREIER
în portalul unui bob de rouă
m-am cocoţat în vârful unui fir de iarbă
şi-am început să ţin
prelegeri despre înălţare
greierilor
cum cheia sol descuie poartă heruvimilor
harice ritmuri agaţă de stele
zâmbete ascunse în falduri de piruete şi valsuri
să-mi consume clipa terestră în ambrozii
magii stratifică halucinaţi
înţelepciunea culorilor care-mi umflă vocala
după gust şi după miros
între atâtea măşti şi friabile aripe
răsfoiesc polenurile din fantele cuvântului
încep să polemizez cu rădăcinile
şi mă-ntorc mai bogată în pământurile aratelor ceruri
din bobul de rouă
în el desfoliez încoronată sămânţă de veşnicie pură
şi oglindesc respiraţia sacră
a totului
-->
Comentarii
Reverenţă Ioane! Superb comentariu! Din coasta bobului de rouă smerit îmi flutur mâna şi-un surâs de zori de ziuă îţi trimit curat să-ţi spele umbra de pe gene! Cu drag, îmbrăţişări de lumină, Gerra
Mulţumesc Dominique de aprecire! Micro şi macrocosmosul sunt egale! Deci, de ce nu? Cu drag, Gerra
Reverenţă Mariane! Parcă să zâc - nu te văzui oare la o tribună vecină ţinând discursuri strălucitoare florilor şi uraganelor?!:))) Dacă generează frumos...cine ce are de zâs? Cu drag, Gerra
Mulţumesc de aprecieri, Lenuş! Cu drag, Gerra
Frumoase versuri