Se face lumină - prin cuvintele aspre
Îşi lasă înţelese simbolurile atingerii.
Din cenuşă se ridică păsări, taie întunericul
Şi mâinle mi se alungesc după stele.
S-aprinde oraşul - candelă atârnată de cer -
Străzile intră una în alta până se sfârşesc.
Cineva înăuntru, altcineva în afară
Rosteşte cuvăntul de la începutul lumii.
De teamă, copacii îngălbenesc câte o frunză
Să nu-i despice fulgerul furtunii pornite.
Caii nopţii se adăpostesc sub ramuri
Şi tunetul lung le sfâşie auzul.
Cuvintele nespuse au plecat cu vântul
Cum să fug din mine prin tunelul interior,
Departe, în adîncul subconşientului
De unde-mi vin nedesluşitele chemări.
-->
Comentarii