CÂT AM SPERAT SĂ TE-NTÂLNESC...
CÂT AM SPERAT SĂ TE-NTÂLNESC,
Acum, când simt că ţi-e furată inimA!
Tresar uşor din visu-mi liniştiT,
Aflând c-ai dăruit-o altcuivA.
Mi-e tare greu...spuneai că ne iubiM;
Sunt trist, dar nu mă dau învinS,
Prin timp cu gându-mi taine ruP,
Esenţa caut a-nţelegE,
Rănit, refuz să cred că ţi-e uşoR!
Apăsătoare-i despărţireA...
Te caut! Şi, de când m-ai părăsiT,
Speranţe mari în mintea mea se ţeS,
Ascult cum geme amintireA,
Trăind în al iubirii asfinţiT.
Enigmei vreau să-i punem crucE-
N neliniştea de dor nebuN,
Temându-mă că n-ai iubiT.
Ai vrut să pleci spre-a mă uitA,
Lăsându-mă plutind năuc pe vaL,
Numele-ţi rostesc mereu în vaN...
Eşti poate-o stea ce sus strălucE
Să-mi ocrotească veşnic sensul ne-nţeleS...
CÂT AM SPERAT SĂ TE-NTÂLNESC!
Comentarii