Prin lacrimile norilor, se strecoară curcubeul
Ca o pană de păun arcuită peste munte,
Soarele a rămas pe partea opusă
Să umezească cu raze teii înfloriţi,
Chiar şi păsările s-au oprit din triluri
Să inaugureze sfânta împlinire
A visului rămas printre oameni.
Nu, nu-i o întâmplare că ai căzut pe gânduri
Nici că frumuseţea ta umple cu rod;
Această dimineaţă cu plete de sălcii,
Când speranţa îşi simte bucuria de foc
Cu inocenţă în pântecele rodirii.
Gust strugurii îngălbenţi de râs
În paharul de cristal al lunii,
Din toamnele tarzii prin care mă plimb
Mereu desculţ, ca un copil sărac,
Pentru a cerşi această voluptate eternă.
Apoi mirate se uită la turnurile catedralei
Din inima mea sângerândă
Şi aşteaptă zămislirea.
-->
Comentarii