Gravitaţia ucide timpul rămas suspendat cu capul
în jos, pe o bulă de săpun. Mă stropeşte cu viteza
tăcerii din vârf de ac suflat de vânt,
privesc printre degete cerul ca o fustă,
ruşinat, respir încet să nu trezesc pământul pe care calc
în goana spre mâine.
Mă ucide ea sau şoaptele trezesc firul
de apă curs
pe şiră de spinare sau drum de trepte.
N-am aripi sau lift să urc dincolo de cer, la Suflet.
08.02.2016 ora 17,13’

Comentarii
multumesc din suflet Lenus, o zi minunata, Marius