Am aşteptat venirea iernii cu oarecare temei,
În suflet, având amprenta frumuseţilor etalate
Când cerul neobosit se aşternea sub paşii mei
Dăruind o lume mirifică de zăpezi imaculate.
Veşmântul dalb punea stăpânire peste tot,
Vântul îşi doinea viaţa nomadă prin arbori,
Prin lungi troiene călătoare, mă strecuram-înot
Şi, pe-obrajii mei voioşi, bucuria desena flori.
Din tâmplele aşteptării, azi, iarna face salt
Peste trupul timpului şi pe sufletul de vulg;
Se cern doar vise hibernale din marele înalt
Si, din când în când, mai calcă câte-un fulg.
E totuşi iarnă şi peste ţarinile dezgolite, terne,
Şi peste casele cu obloanele trase fumegând
Aş vrea să văd ninsoarea rutinată cum se-aşterne
Şi glasul iernilor de-altădat′, în pieptu-mi, curgând.
Pentru sănătatea naturii şi pentru-a noastră eutrofie,
Te rog, Doamne-sfinte, acum, în postul mare
Ca o extinsă ană manolică, rugămintea să-mi fie
Zidită într-o binecuvântare cu chip de ninsoare.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 12 decembrie)
-->
Comentarii