Sunt vulnerabil, Doamne, un om ca oricare
femeile mă ştiu că-mi umblă ghimpii prin nervi
şi mi-aş dori să stau pe praguri la intrare,
şi tu semne cu mâna, să-mi faci când mă observi.
Simt îndoiala, Doamne, ca omul cel de rând,
caut în mine filonul dătător de preţ
dar ştiu că şi norocul de m-ar iubi curând
tot n-aş putea să-ţi fiu în mănăstire stareţ.
Iartă-mă Doamne, de păcat şi suferinţă
am vrut să mă desprind cu inima senină,
fântână vie fie-mi întreaga fiinţă
sărată sângerare-n lacrimi de lumină.
Ştiu, rugăciunea Doamne, mereu mă îndreaptă
spre adevărata credinţă şi iubire,
să-mi nască gândurile în vise şi-n faptă
fructul cel copt nuntit în inimă de mire.
Sfârşitul negru, Doamne, când va fi să vină
lasă-mă să-mi termin tot vinul din carafă,
odat-intrat în matca lumii genuină,
o să-mi certific zilnic viaţa c-o parafă.
-->
Comentarii