Zefir era în mângâierea lui
Eram un fulg, în vraja dansului.
Sărutul lui, petală de cais...
În doi, zburam în cel mai dulce vis!
Doar mama mă înțelegea.
Plângeam, iar ea mă mângâia...
Ne-am dus la lac și-n noapte ne-am scăldat.
Goi, uzi, fierbinți... Ce strâns m-a-mbrățișat!
Și-am devenit femeie prima dată.
Scump am plătit! O, clipă blestemată!
Doar mama mă înțelegea.
Plângeam, iar ea mă mângâia...
Ce ai sădit în mine a-înflorit.
Sunt rău exemplu, lumea m-a gonit!
E soare dar... Nu-i pentru mine.
Mi l-ai furat. Să mor acum îmi vine!
Doar mama mă înțelegea.
Plângeam, iar ea mă mângâia...
M-am dus pe-un munte și m-am aruncat!
Dar îngerii din cer m-au apărat:
Au pus în cale tufe... și-am scăpat!
Probabil de copil s-au îndurat...
Doar mama mă va ajuta.
Plâng! N-am ce face, voi lupta...
-->
Comentarii
Sărut mâna dragă Elena, nu știu cum de n-am observat! Rar fac asemenea greșeli și te rog să-mi mai atragi atenția când vezi ceva! Mulțumesc mult pentru aprecieri și ajutor. O zi minunată!
Uitasem ce frumos știți dumneavoastră domnule Munteanu, să asortați imagini la conținutul versurilor! Vă mulțumesc pentru ele și pentru selecție. Cu respect...
Emoţionant poem! Atenţie la "Ce strâns ma-îmbrățișat!" - m-a îmbrățișat- pe mine, mă, m- a îmbrăţişat!
Poezie selectată pentru revista Taifas nr.3/2017.
Dlle Viorel - vă aşteptăm cu minunatele dv. creaţii pentru a fi cuprinse în revistele noastre Taifas literar şi Cronos.