Ca şi-alădată-i iarnă iar....
Pământul se îmbracă
În mantii albe de cleştar
Ţesute-n promoroacă...
Copacii stau înfofoliţi.
Pe case-s albe cuşme...
Stau lângă garduri, zrgibuliţi
Nămeţi…(grămezi de spume)!
În geam, o floare de muşcată
De-un dor ciudat aprinsă
Priveşte-avid, îmbujorată
Spre zarea, toată ninsă…
Se vrea acolo-ntre nămeţi
Se vrea acolo-n gheaţă!
Se vrea un far pentru drumeţi
Străluminând prin ceaţă…
Ghiveciul, pasul îi strivea
Rănindu-i rădăcina
Şi dorul îi îngenunchea
Şi, n-atingea lumina!…
Acolo-n geam, stătea uitată
Lăsată de-astă vară…
Neobservată, ne udată,
Căci…gazdele plecară…
Pe ea, au luat-o de ‘’decor’’
În geam, părea să-ncapă….
Şi toate frunzele o dor
Şi-ar vrea… un strop de apă…
…………………………………………………
Din zare, gerul vine-n zbor,
Adus de-un viscol mare…
Muşcata arde-n geam de dor
Şi-ngheaţă! Biata floare!…
autor Lucia Secoşanu
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos de vizită Dan.
Mulţumesc de vizită Lenuş!
Mult drag pentru voi prieteni, Lucia
Frumoasă expunere Lucia.Felicitări!
Din zare, gerul vine-n zbor,
Adus de-un viscol mare…
Muşcata arde-n geam de dor
Şi-ngheaţă! Biata floare!…
Superb poem ,preambul pentru iarna ce va veni cât de curând ! Felicitări Lucia !