Doină


 

 

Întâmplas-ar întâmpla,

Ce-am dorit trăi cândva,

Ce-am dorit a fi la fel,

Ca în visul cel mai cel,

Năzărit de luna plină,

Printr-o rază de lumină,

Călătoare printre bezne,

Mângâind feţe de perne,

Peste  chipul tău trecând,

Ochiul meu închipuind,

Dorul către cer suind.

Lin ca funigel plutind

Cum mai trece timpul meu

Dat de bunul Dumnezeu

Visând  noaptea chipul tău

Când mi-e bine, când mi-e rău

Lacrimi de nefericire

Curg din ochi-mi în neştire

Arz-o focul de iubire

Şi ăl vis de fericire

Ce râde de timpul meu

L-aş da tot în schimbul tău.

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->