Dorul

 

 

Călesc la foc potrivit de ger, timpul

tocat mărunt, la cuţit, de dor.

 

(A)mestec lingura de lemn

prin varza gândurilor străbătute

de distanţa dintre minte şi suflet.

 

Le bag în şedinţă forţată,

le picur zeamă de ardei iute,

 

să alerge,

să năduşească  

 

şi aerul să se umple de vise, de iubire.

 

Adorm.     

 

 

27.11.2014, ora 20, 20’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • multumesc voua tuturor, o seara binecuvantata si... dorul macar de s-ar stampara, da' asa ii mai dau foc la picioare cu ardei iute sa sara intr-un picior... doar pe langa mine, sa nu mai fuga... :))), Marius

  • Eram curios, cum stâmperi dorul...cu ardei iute!

  • Frumoase versuri!
Acest răspuns a fost șters.
-->