Când am plecat din ţară-ntâia oară,
ajuns pribeag pe un tărâm străin,
primeam ascuns în pâinea prea amară
şi-al fraţilor români nestins venin.
Murea atunci în mine, pe tăcute,
destinul sfânt primit de la străbuni,
un alt destin, pe noile redute,
prefiguram în vagi dimensiuni.
I-am zis adio patriei române,
lăsând acolo mâlul doctrinar,
şi-am plâns de dor că-n urma mea rămâne
cel mai iubit şi cel mai sfânt hotar.
Iar azi, când anul este pe sfârşite,
trimit spre ţară ultimul salut:
tu, patrie de visuri adormite,
îţi las pe vatră dorul absolut !
-->
Comentarii
Domnule Petru Plătică, vă mulțumesc nemărginit pentru această apreciere și vă asigur de prețuirea mea necondiționată!
Una din cela mai frumoase poezii patriotice de toate timpurile!
Mulțumesc, cu bucurie și respect, Mimi Boroianu! Gând bun din partea mea!
Deosebită poezie! Felicitări!
Vă mulțumesc, distinse doamne Lenuș Lungu și Daniela Vîlceanu, pentru citirea și aprecierea versurilor mele! Vă trimit gândurile mele cele mai frumoase!
Minunate versuri...Felicitări!
Frumos!
Felicitări!