Dorul împătimit

Nu te ştiu
nu mă cunoşti,
ai venit de pe un alt portativ
unde sunetele îmbracă forme de cântec .

Dorul împătimit,
arde ca un rug în piaţa mare,
îl privesc şi ard odată cu el.

Tu nu-mi răspunzi la suspiciuni,
să-ţi aud nota aceea înaltă
ce-mi omoară aşteptările,
se vântură prin sânge
şi dau pe dinafară furtuni
ce-mi smulg din rădăcini trăirile
puse-n inimă să te iubesc.

Mă adâncesc în fântâna din gură
cu apă sălcie,
caut ziua comorii pusă să strige
prin fanta din coaja luminii
numele tău,
îi sărut silabele
şi limba mă frige.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Dincolo de ecranele luminate
Acum 2 minute
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Când răsăritul-n suflet apare
Acum 10 minute
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Un albatros rebel
Acum 13 minute
postarea de blog a lui AureliaAlbAtros a fost prezentată
Acum 13 minute
Mai Mult…
-->