DORUL PIERDUT
Pe aripa gândului, dorul îmi zboară
Pribeag pelerin de iluzii pierdute
Ce-şi cântă speranţa pe-o spartă vioară
Şi-şi pierde ecoul pe mări neştiute...
Şi-n zbor obosit, trudeşte spre zări,
Cătând disperat negăsitul catarg,
Ce este ascuns pe cotite cărări,
Cărări rătăcite departe, în larg...
Şi luat de furtună, se zbate bolnav
Că aripa-i ruptă. Şi-i noapte, si-i frig...
Şi marea-i haină, iar dorul firav..
Îl strig să se-ntoarcă, degeaba îl strig....!
Că marea huieşte şi glasul îmi frânge,
Şi dorul se zbate, pierdut călător
Şi dorul e singur, furtuna învinge...
Şi dorul e mort. Ne-nţelesul meu dor....
-->
Comentarii
Mulţumesc de trecere Lenuş!
COmentariul mi-a plăcut!
Te îmbrăţişez, Lucia
Frumoase versuri Lucia..
Dorul zboară călător
Pe aripi de dor,
pierdut în depărtări
spulberat de vânt,
alerg în zbor
să-l prind în gând.
Vă mulţumesc de vizită!
Veniţi cu daruri, îmi place, dar...eu sunt săracă Am puţine fotografii şi acelea...''furate ''tot de pe site-uri...
Nu prea pot răspunde la fel..
Mariana, te îmbrăţişez!
Dl. Muntean, cu prietenie, mulţumesc pentru atenţia ceţmi acordaţi,Lucia
Pe aripa gândului, dorul îmi zboară
Pribeag pelerin de iluzii pierdute
Ce-şi cântă speranţa pe-o spartă vioară
Şi-şi pierde ecoul pe mări neştiute..." Felicitari! Am citit cu multa place poezia-ti supeba, cu mesaj profund, bogata in metabore care trimit la imagini si muzica fina, iar prozodia este perfecta!!!!!!!!!!!!