Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin,
Mi-e glezna strivită de marginea gropii.
În sufletu-mi ars – chinuit beduin,
Pustiul de vise-și adună azi snopii.
Umbrela de gânduri m-acoperă-ncet,
Pășesc temător sub plăpânda corolă.
Prin resturi de clipe-o potecă de-ascet –
Confuză, constat că posedă parolă.
Pe-o altă cărare subtil mă strecor,
Bizar, mă pătrunde-un deșert de tăcere,
M-apasă lent cerul din noul decor,
Din creștet coboară și până-n viscere.
Un drum către mine încerc să găsesc,
Smerită de umbra plutind pe cuvinte,
Dar corbii durerii barbar mă lovesc,
Am ceață pe gene, nu văd înainte...
-->
Comentarii