într-un loc
într-o lume
unde împreună
să putem schimba ceva
poate istoria
unde oamenii vorbesc serios
se-ntrec în glume
îşi spun pe nume
unde Dumnezeu nu e frică
şi frica nu este bolnăvicioasă
o lume,
fie ea infernal de reală
dar mult mai generoasă
în care să mă poţi opri să mai plec
ori de câte ori mă satur de infedelitatea semenilor
în care conştiinţa să nu mă tragă de mânecă
pentru fiecare greşeală
unde să mă simt acasă
să nu pot inventa insomnia
să mă trezească inima cu strigătul ei
când îmi aruncă în obraz
adevărul al naibii de gol-goluţ
să nu-mi fie teamă că o să-mi cadă cerul
într-o noapte
peste visele toate
du-mă, fără ceremonie,
undeva
şi toate scrisorile de dragoste să-mi fie.
Veronica Şerban
( 12.01.2014)
(foto: sursa internet)
-->
Comentarii